Crăciunul în tradiţia românească

În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naşte. Ajunge la casa unor bătrâni, Crăciun şi Crăciunoaie, însă nici aceştia nu o primesc, spre a nu le spurca locul prin naşterea unui prunc zămislit din greşeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia, auzind-o, şi ştiind ce înseamnă o naştere de copil, i s-a făcut milă de dânsa şi s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moaşă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat babei mâinile; apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, şi l-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, şi când a bagat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se crede că moaşele au mâini binecuvântate. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.

Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu Colindul şi cu Steaua, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului.
Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare...”, purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”, casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani.
Colindele, precum şi obiceiurile colindelor sunt prezente şi la alte popoare, şi s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească „Scoală, gazdă, din pătuţ” există şi la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de „Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé”.( Wikipedia)


Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îsi trage originile de la popoarele Germanice. Tradiţia s-a răspândit în restul Europei şi apoi în toata lumea după Primul Război Mondial. Între podoabele bradului bomboanele de pom, globurile şi ghirlandele au devenit clasice.Iar in prezent bradul este împodobit dupa moda.


Crăciunul are pentru fiecare dintre noi, pe langa semnificaţia de sărbătoare creştină, una proprie. Fie ne aminteşte de copilărie, de un Crăciun petrecut la tară, la bunici sau de unul alături de marea noastră iubire din adolescenţă. Semnificaţia personală pe care o asociem Crăciunului este determinată de vârstă, temperament, preocupările si mai ales trecutul nostru.


Pentru cei mici Crăciunul înseamna emoţia cu care işi asteaptă darurile si sosirea Moşului, primii fulgi de nea, omul de zapadă, bradul decorat şi mai ales dulciurile care îl impodobesc si aroma de cozonac si scortişoară din casa bunicilor.


Acestea fiind spuse, după ce v-am dat şi explicaia " ştiinţifica" a Crăciunului, a colindelor şi a bradului.....vă doresc tuturor Sărbatori Ferictie şi....să fiţi cuminţi! Doar aşa veţi primi cadourile multvisate.

În aşteptarea Moşului, eu va invit să vizionaţi cele mai frumoase desene animate cu Moţ Crăciun, desenele care , mie, mi-au făcut copilaria fericita.